 |
|
 |
|
HiddEn
Administrator
Data inscrierii: 13/Iun/2008
Mesaje: 198
|
|
 |
|
 |
|
 Trimis: 13/06/2008 22:58 Titlul subiectului: Inka O introducere pt HTML!(INCEPATORI) |
 |
|
Introducere în HTML
Realizarea unui pagini web presupune cunoaºterea limbajului HTML (HyperText Markup Language). Acesta e un limbaj de marcare, introdus de Tim Berners-Lee. Fiind un limbaj de marcare, HTML nu utilizeazã instrucþiuni sau comenzi, ci etichete, astea fiind numite ºi balize, elemente sau tag-uri.
Origini
Unul din primele elemente, fundamentale de altfel, ale WWW (World Wide Web) este HTML, standard ce descrie formatul primar în care documentele sunt distribuite ºi vãzute pe Web. Numeroase din trãsãturile lui, cum ar fi independenþa faþã de platformã, structurarea formatãrii ºi legãturile hipertext, fac din el un foarte bun format pentru documentele Internet ºi Web. Primele specificaþii de bazã ale Web-ului au fost HTML, HTTP ºi URL.
Menire ºi semnificaþii
HTML a fost dezvoltat iniþial de Tim Berners-Lee la CERN în 1989. HTML este un limbaj bazat pe SGML (Standard Generalized Markup Language), o aºa-numitã aplicaþie a acestuia. SGML este un standard internaþional (ISO-8879) aprobat în 1986. HTML a fost iniþial vãzut ca o posibilitate pentru fizicienii care utilizeazã computere diferite sã schimbe între ei informaþie prin mijlocirea Internetului. Erau prin urmare necesare câteva condiþii esenþiale: independenþa de platformã, posibilitãþi hipertext ºi structurarea documentelor. Independenþa de platformã semnificã faptul cã un document poate fi afiºat în mod asemãnãtor (sau aproape identic) de computere diferite (deci cu font, graficã ºi colorații aidoma), lucru vital pentru o audienþã numeroasã ºi extrem de variatã. Hipertext se traduce prin faptul cã absolut orice cuvânt, frazã, imagine sau element al documentului vãzut de un utilizator (client) poate face referinþã la un alt document sau chiar la paragrafe din interiorul aceluiaºi document, ceea ce uºureazã mult navigarea între pãrþile componente ale unui document sau între multiple documente. Structurarea riguroasã a documentelor îngăduie convertirea acestora dintr-un format în altul precum ºi interogarea unor baze de date înglobând aceste documente.
Începuturile
Nãscut în urmã cu circa 30 de ani, într-o tentativa de a rezolva unele complicații ivite la transportul documentelor între diferite computere, limbajul hipertext a evoluat încet. În primii ani de evoluþie HTML a demarat lent în de frunte pentru cã îi lipseau posibilitãþile de a reda publicaþii electronice profesionale; limbajul permitea oarece control asupra fonturilor dar nu permitea inserarea graficii. În 1993, NCSA a îmbogãþit limbajul pentru a permite inserarea graficii ºi a produs primul navigator grafic: Mosaic. Au urmat apoi contribuþii ad hoc ale diverselor firme care au adus tot felul de adãugiri limbajului HTML astfel încât, în 1994, limbajul pãrea scãpat de sub control. Urmarea a fost cã la întâia conferinþã WWW de la Geneva (Elveþia) s-a constituit un grup de specialiºti (HTML Working Group) a cãrui primã misiune a fost formalizarea HTML, lucru care s-a concretizat în HTML 2.0. Importanþa acþiunii acestui grup constã în faptul cã, odatã standardizat, limbajul a putut fi apoi extins într-un mod mai supravegheat la alte nivele.
Standardizarea
Standardul oficial HTML este dat de World Wide Web Consortium (W3C), care este afiliat la Internet Engineering Task Force (IETF). W3C a enunþat câteva versiuni ale specificaþiei HTML, printre care ºi HTML 2.0, HTML 3.0, HTML 3.2, HTML 4.0 ºi, cel mai recent, HTML 4.01. În acelaºi timp, autorii de browsere cum ar fi Netscape ºi Microsoft, au dezvoltat adesea propriile "extensii" HTML în afara procesului standard ºi le-au încorporat în browserele lor. În unele cazuri (cum ar fi tagul Netscape), aceste extensii au realizat standarde de facto adoptate de autorii de browsere. îndată ce navigatorul încarcã un document HTML, el "citeºte" documentul în cãutarea tag-urilor HTML, formateazã textul ºi imaginea ºi le afiºeazã pe ecran. Este motivul pentru care acelaºi document HTML apare uºor diferit când este privit utilizând navigatoare diferite. Stadiile prin care trece un standard elaborat de W3C sunt:
1.
Orice standard îºi inițiază aventura ca W3C Note.
2.
De aici este preluat de cãtre un grup particular de lucru (Working Group) ºi este discutat pânã când se ajunge la un consens.
3.
În acest moment este publicat ca propunere (Working Draft) ºi în acest stadiu oricine poate face comentarii.
4.
În timpul în care se obþine o susþinere ºi un consens suficient de larg, directorul W3C decide dacã specificaþia este gata sã devinã propunere oficialã de recomandare (Proposed Recommendation).
5.
Urmeazã o perioadã de 6 sãptãmâni în care toþi membrii W3C au sansa sã voteze aceastã propunere de recomandare; votul nu este obligatoriu, putându-se vota în 4 maniere diferite:
*
da;
*
da, sub rezerva unor îmbunãtãþiri;
*
nu, pânã când anumite sarcini nu sunt îndeplinite;
*
nu, specificaþia trebuie abandonatã.
6.
Charta W3C stipuleazã necesitatea obþinerii consensului complet, astfel cã fiecare vot trebuie sã fie un da fãrã rezerve.
7.
Dacã toþi paºii anteriori au fost îndepliniþi, specificaþia trebuie aprobatã în final de Director ºi se publicã sub forma unui standard (W3C Recommendation).
De ce HTML
Dar de ce a fost favorit HTML pentru publicaþii pe Web, când pentru realizarea publicaþiilor electronice existã multe alte tehnologii? Primul pretext este simplitatea. Al doilea este cã permite formatarea textului ASCII cu tag-uri în format ASCII. Rezultã de aici o compresie bunã, suport pentru legãturi hipertext ºi uºurinþa în a scrie navigatoare pentru vizualizarea documentelor.
Varianta 2.0
HTML 2.0, elaborat în Iunie 1994, este standardul pe care ar trebui sã-l suporte toate browserele curente - inclusiv cele în mod text. HTML 2.0 reflectã concepþia originalã a HTML ca un limbaj de marcare independent de obiectele existente, focalizându-se pe aºezarea lor în paginã, în loc de a specfica exact cum ar trebui sã arate acestea. Dacã doriþi sã fiþi siguri cã toþi vizitatorii vor vedea paginile aºa cum trebuie, folosiþi tagurile HTML 2.0.
Varianta 3.0
Specificaþia HTML 3.0, enunþatã în 1995, a încercat sã dezvolte HTML 2.0 prin adãugarea unor facilitãþi ca de exemplu tabelele ºi un mai mare control asupra textului din jurul imaginilor. Deºi unele din noutãþile HTML 3.0 erau deja utilizate de autorii de browsere, multe nu erau încã oficializate. În unele cazuri, taguri asemãnãtoare implementate de autorii de browsere au transformat mai rãspândite decât tagurile "oficiale". Specificaþia HTML 3.0 a expirat repede, deci nu mai este un standard oficial în prezent.
Varianta 3.2
În Mai 1996, W3C a scos pe piaþã specificaþia HTML 3.2 , care era proiectatã sã reflecte ºi sã standardizeze practicile acceptate la scarã largã. Deci HTML 3.2 conține tagurile HTML 3.0 care erau adoptate de autorii de browsere precum Netscape ºi Microsoft plus noi extensii HTML.
Revoluþia HTML 4.0, HTML 4.01
În acest moment, HTML 4.0 este larg întrebuințat ºi au fost deja publicate specificaþiile HTML 4.01. Limbajul HTML dã proiectanþilor de pagini web posibilitatea:
*
sã publice documente cu headere, texte, tabele, liste, fotografii, etc...
*
sã regãseascã on-line informaþii prin intermediul hiperlink-urilor accesate printr-un simplu click de mouse
*
sã proiecteze formulare pentru dobândirea tranzacþiilor cu servere aflate la distanþã, pentru cãutãri de informaþie sau pentru activitãþi specifice comerþului
*
sã includã foi de calcul tabelar, clipuri video, sunete ºi alte aplicaþii direct în documente.
Elementul esenþial diferit adus de versiunea 4.0 ºi mai ales 4.01 faþã de versiunea 3.2 este posibilitatea separãrii structurii unui document de prezentarea lui prin introducerea „stilurilor de documente“ (style sheet). Utilizând limbajul HTML pentru structurarea unui document ºi style sheet-urile pentru a stiliza prezentarea acestuia, proiectanþii pot obþine mult mai usor independenþa de periferic/computer/platforma hard-soft, lucru care a facut HTML-ul atât de popular. Un document cu o structurã complexã poate fi prezentat în diferite chipuri pe medii diferite, permiþând documentului însuºi sã se adapteze mai uºor noilor tehnologii (cum ar fi, de exemplu, browserele capabile sã vorbeascã, cititoarele braille, etc...).
În plus, separarea conþinutului de partea de prezentare permite modificarea înfãþiºãrii chiar a unui întreg site doar prin modificarea unui style-sheet (a unui document care descrie stilul). Experienþa a demonstrat cã o astfel de abordare poate diminuează dramatic costurile de deservire a unui spectru larg de platforme ºi probleme, facilitând ºi o intreþinere ulterioarã ºi modificãri mult mai uºoare.
HTML este exploatat pentru a structura informaþia unei pagini web, pentru a stabili partea de început, titlul, conþinutul paginii ºi încheierea pagini. Aceste informaþii se realizeazã prin tagurile HTML care explicã browserului cum sã afiºeze textul pe ecranul monitorului. Tag-urile în limba englezã înseamna "eticheta". Pentru a se putea deosebii de textul propriuzis, tag-urile sunt incluse între paranteze speciale ºi anume <ºi>. De obicei tagurile sunt folosite în perechi, de exemplu pentru a scrie un text cu caractere îngroºate se foloseste partea de deschidere a tagului textul propriuzis ºi la încheiere se foloseºte acelaºi marcaj la care se adaugã semnul / care specificã cã acolo se închide marcajul cu acelaºi nume deschis anterior.
Versiunile de început ale limbajului, erau destul de limitate, dar mai apoi, odatã cu dezvoltarea web-ului ºi apariþia mai multor browsere, au fost introduse mai multe taguri, elemente ºi semnale pentru un impact ºi o structurare a informaþiilor dintr-o pagina mult mai bune. Deºi browserele actuale pot afiºa o pagina web chiar dacã sintaxa limbajului acelei pagini nu este corectã, este de preferat sã se respecte standardele, asa fiind siguri cã acea paginã se va vedea aproximativ la fel pe indiferent ce browser. Spun "aproximativ" ºi nu "la fel", pentru că sunt unele browsere care nu respecta întru totul standardele.
În continuare, o sã încerc sã vã explic câte ceva despre structura ºi sintaxa unui document HTML.
Cod:
<DOCTYPE>
<html>
<head>
<meta>
<title>Untitled Document</title>
</head>
<body>
</body>
</html>
Pentru orice document web trebuie sa i se atribuie un tip. Acest tip este specificat in prima linie a documentului. Este important pentru a se putea deosebi documentul de tip HTML de cel de tip XHTML sau alte tipuri existente. Pentru documentele de tip HTML exista 3 tipuri ºi anume strict, transitional ºi frameset. În mare, documentele de tipul "strict" exclud din prezentarea lor atributele ºi elementele cu suport pentru formatarea paginii (CSS), cele "transitionale" includ ºi aceste semne iar cele de tip "frameset" sunt în general construite din mai multe bucãþi (frame)
Urmãtoarea linie conþine un tag care anunþã browserul cã începe un document in compus HTML.
Linia urmãtoare specificã partea de sus a documentului, antetul (head). În aceastã parte sunt incluse variate informaþii cum ar fi titlul paginii sau diferite taguri care spun bowserului anumite informaºii despre pagina curenta. Aceste taguri sunt cunoscute sub numele de meta-taguri ºi au o importanþã mai mare decât tagurile normale. În cazul exemplului de mai sus este specificat un meta-tag care spune browserului ce tip de caractere sunt folosite în pagina curentã (este util în cazul în care scrieþi pagini în mai multe limbi, browserele ºi motoarele de cãutare vor ºti sã afiºeze caracterele din acele pagini).
Urmãtoarea linie din cadrul antetului este linia care conþine titlul paginii curente. Este de preferat ca fiecare paginã de web sã aibã un titlu cãt mai sugestiv (util în cadrul motoarelor de cãutare, dar ºi dacã vreþi sa tipãriþi pagina la imprimantã)
Tagul urmãtor este un tag de închidere, ºi anume se specificã browserului cã acolo se termina porțiunea de antet a documentului. Dupã antet, urmeazã conþinutul efectiv al documentului, care este specificat prin tagul de deschidere <body>
Între acest tag ºi pânã când browserul întâlneste tagul de închidere </body> se poate pune conþinutul efectiv al paginii, ºi anume text, taguri de formatare a textului, elemente de aranjare în paginã ca de pildă si hipertext
Ultima linie din document trebuie sa fie întotdeauna tagul de închidere al documentului HTML ºi anume tagul </html>
Un document html se poate scrie în orice tip de editor de texte care ºtie sã salveze textul neformatat (gen Notepad, dar nu ºi Word care preformateazã textul). Documentele HTML de obicei au extensia .htm sau .html dar pot fi ºi alte extensii cum ar fi .dhtml sau .xml sau .php Desigur alte extensii sunt date de tipuri distincte de documente HTML, despre care o sa vorbesc pe masurã ce discutãm despre ele. |
|
FAQ 
Mesaje private 
